Stătea sprijinită în coate de balustrada balconului , fiind într-o cămaşă albă de mătase , neavând somn , privi luna ce se ridicase pe cer de câteva ore bune , era o lună obişnuită şi roşiatică , ce doar de la această şcoală o puteai vedea aşa .
Tuşi uşor luând-o pentru câteva secunde frigul , o adiere rece o făcu' să tremure. Căscă larg continuând să privească neadormită luna.
