Ora ca oricare alta are doar un nume :plictiseala

Stau in banca mea privind pe fereastra luna rosie.Nu stiu ce ora am si nici nu-mi bat capul.Am doar un singur gand in cap,acela este cuvantul:pauza.
Imi dau ochii peste cap,uitandu-ma pe sub gene.

Stau și ma joc în banca cu un creion.Mâzgălesc caietul apoi mai ma mai uit la profesor.La un moment data ii arunc tipului un bilețel.
``Cat mai este pana la pauza?``

''Asta ma intreb si eu.'' ii dau alt biletel privindu-l zambind.

-Doamnă profesoară,ma ridic din scaun,trebuie sa merg la cabinet,o mint ,iar ea,îmi da voie sa părăsesc ora.

Stătea pe hol , cum obişnuia stilul turcesc , având în mână o carte puţin prăfuită veche dar interesantă pentru ea . Citea din când în când , aceea carte fiind ''jurnalul unui vampir'' , citi câteva zeci de pagini în cameră şi se hotărâ să o continue pe holul şcolii.

O observ pe fata sima duc langa ea.
-Tu..Rosa..nu?

Atenţia îi fu' distrasă de o voce cunoscută , ridică privirea spre băiat , mai vorbise cu el din câte îşi aminti. Zâmbi cald.
-Bună şi ţie! îl salută.

Ma plimbam pe hol privind absent pe ferestrele ce treceau parca pe langa mine.De fapt eu treceam pe langa ele dar nu asta conteaza.Am oftat.

Îşi aşeză rochiţa ridicându-se în picioare ,îşi îndoi colţul unei pagini,apoi închise cartea băgând-o în geantă.

M-am oprit langa o fereastra pe care am deschis-o.Mi-am scos pachetul de tigari si am aprins usa tragand lacom din fumul de tigare.

Trase cu ochiul la tipul din apropierea ei.
-Scuzămă puţin. îi zise lui Nao ducându-se spre dulap , să îşi caute pastilele.

Priveam in gol cerul inorat.Iar va incepe sa ploua.Parca nu se mai ternima ploaia asta.

Îşi luă pastilele , simţindu-se mai bine , apoi merse spre un tip destul de înalt. Privi pe fereastră.
-Iară o să plouă? îl întrebă pe Poison.

-Nu,dar va incepe in curand!spun eu oftand.

-Uff.De câteva zile încoace plouă în continuu. murmură oftând uşor ,deşii îi plăcea ploaia o făcea să se simtă calmă şi în siguranţă.

-Mie-mi spui!spun eu cu vocea plictisita.Eu sunt Poison!adaug eu intorcandu-ma spre ea.Incantat sa te cunosc!

-Rosa.Rosa Ramirez! se prezentă ea scurt privindu-l.
-Încântată de asemenea. făcu' o mică plecăciune ţinându-şi cu degetele micuţe si fine rochiţe în timp ce se aplecă.

-Cum am mai spus,placerea este de partea mea,domnisoara Rosa!spun eu prinzandu-i mana si sarutandui-o usor.

Continuă să zâmbească cald , în sfârşit un vampir elegant şi cu tradiţie. Îşi lăsă cartea pe pervazul ferestrei.
-Şi câţi ani aveţi? îl întrebă ca să ştie cum să se adreseze.

Am ras.
-Nu cred ca-mi pot calcula varsta!spun eu.Poate milioane de ani,avand in vedere ca sunt unul dintre primii vampiri!spun eu chicotind.Dar dumneavoastra?

-Având în vedere că nu sunt vampir , am doar şaptisprezece ani . zâmbi ea.
-Eu vaş da cam două zeci şi ceva de ani. chicoti uşor.

-Aparent am 24!spun eu zambind dulce.Dar cum am mai spus,varsta mea este foarte mare!adaug.As fi onorat daca m-ati insotii la o cafenea!spun eu zambind.Ce ziceti?